Umberto Eco afirma cândva că "Televiziunea este o instituţie care îi culturalizează pe cei proşti şi îi imbecileaza pe cei deştepţi". Cam câtă dreptate are Eco în ceea ce spune ne putem da seama din faptul că televiziunea a ajuns să ne însoţească peste tot: ne ţine de urât când suntem singuri, ne ajută să dormim, ne provoacă, uneori ne plictiseşte şi cu toate acestea este nelipsita din planurile noastre zilnice. Întrebarea care apare imediat, şi este una foarte simplă consta în:"Pentru ce îi este utilă omului din zilele noastre televiziunea?". Ei bine, televiziunea răspunde cel mai bine nevoilor de deconectare, ea crează o lume în care telespectatorul poate evada, eliberându-se temporar de problemele cotidiene, televiziunea prezintă evenimente şi, totodată le exagerează importantă, gravitatea, caracterul tragic.
Prezentarea informaţiilor în forma divertismentului al cărui limbaj este uşor de înţeles permite oamenilor de diferite categorii sociale să cunoască fenomene, obiceiuri, evenimente, realizări literare, artistice etc. Divertismentul oferit astfel de televiziune, n-ar reprezenta o problemă dacă nu s-ar fi ajuns ca orice subiect, indiferent de natură sa, să fie prezentat sub formă de divertisment, acesta transformându-se într-o supra ideologie.
Când vorbim despre divertisment ne referim la un eveniment, un spectacol sau o activitate menită să ofere plăcere unui public (deşi, de exemplu, în cazul unui joc pe calculator, “publicul” poate fi o singură persoană). Joacă, lectură, o excursie în parc, în general, nu pot fi privite ca divertisment, ci mai degrabă ca distracţie în sensul de recreaţie. Divertismentul necesita ca entertrainerul să fie vizibil spectatorului.
 |
| Entertainment and recreation |
Mass-media a creat binecunoscuta sintagma de show biz, reprezentând industria divertismentului. În zilele noastre, cea mai accesibilă sursa de divertisment rămâne televizunea, indiferent dacă vorbim de ştiri sau alte programe difuzate. Pornind de la ceea ce semnifică defapt şi analizând la cum este perceput divertismentul, putem constata că acesta este considerat element de cultură. În multe situaţii, comunicarea mediată poate servi activităţilor de învăţare şi formare, astfel, Claude Jean Bertrand a subliniat că „graniţele dintre jurnalism şi educaţie nu sunt stricte”, ceea ce exprimă faptul că una dintre funcţiile instituţiilor media este cea educativă. Întrebarea este:" Cum putem decide ce este benefic pentru dezvoltarea personală şi ce nu când în cadrul divertismentului televizat cultura şi mondenul sunt intersectate?"Singura modalitate de a ne proteja de ceea ce ne afectează din punct de vedere intelectual este de a ne baza pe liberul arbitru şi pe autoeducaţie deoarece între divertismentul ca mijloc de relaxare şi cel derizoriu pe orice subiect serios s-a creat o barieră extrem de fragilă. Aşa cum unele lucruri sunt făcute pentru a fi luate în serios, nu le putem confunda pe acestea cu cele menite să ne stârnească zâmbetul, să ne facă să uităm de probleme! Diferenţa constă în capacitatea noastră de a filtra ce tip de divertisment acceptăm... nu ne putem lăsa amuzaţi de orice, noi facem diferenţa!
Spre exemplu,o forma clasica de divertisment ne poate debransa de la realitate fara sa ne dam seama intr-un mod placut:https://www.youtube.com/watch?v=DtWyfFODyBI
Ar trebui sa ne gandim mai bine inainte de a trata orice produs media ca scena de divertisment menita pentru a ne relaxa,fiindca este foarte probabil ca acestea sa ne faca mai mult rau decat bine.Din cercetarea a peste 300 de studii, Einsiedel, Weawer şi Rusell constată că numitorul comun al efectelelor pornografiei este suferinţa consumatorului şi a celor din jurul său.Tineti minte: Noi alegem ce ne distreaza,ce ne defineste ca personalitate si ne influenteaza evolutia!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu