luni, 5 ianuarie 2015

Federico Fellini

În articolul trecut, am prezentat capodopera cinematografică "La dolce vita" regizată de Federico Fellini.Dat fiind faptul că Fellini este regizorul care a dus cinematografia la rangul de artă prin producţiile sale, am decis ca prin acest articol să prezint în spectru larg viaţa şi opera acestui maestru al cinematografiei italiene.

Fellini si camera de filmat

 “Dac-ar fi să fac un film despre viața unui suflet, ar ieși până la urmă despre mine!” sunt cuvintele marelui maestru, tocmai din prisma faptului că este unul dintre cei mai autobiografici cineaști.


 Federico Fellini este unul dintre cei mai cunoscuţi şi admiraţi regizori de film, numele său este cunoscut chiar şi de cei care nu au văzut vreodată una dintre producţiile sale. S-a născut pe 20 ianuarie 1920 în Rimini. Şi-a valorificat înclinaţia artistică înainte de a împlini vârsta de 20 de ani, prin publicarea unor lucrări în diferite reviste satirice din Roma, printre care Marc Aurelio, una dintre cele mai apreciate publicaţii din acea perioadă. În regie şi-a făcut debutul cu pelicula "Luci del varieta" (1951), lucrare care ar putea fi tradusă ca fiind o excursie melancolică în lumea fascinantă a teatrului de varietăţi dar care este însă un eșec financiar în ciuda recepției favorabile în partea criticii.
 Viziunile sale artistice au fost marcate de aventurile din copilărie. După ce a fost înscris la o şcoală cu internat, a fugit pentru a se alătura unei trupe de circ. Deşi nu a rămas foarte mult timp alături de acrobaţi, stilul său regizoral a fost vizibil influenţat. Combinând stiluri diferite (asociativ, suprarealist) cu stilul personal, pe fondul Italiei distruse de război, Fellini îşi crează un nume prin duritatea şi realismul poveştilor sale, cu intrigi care se regăsesc în curentul neorealist. Îşi începe creaţia alături de Roberto Rosellini, iar primele sale filme sunt concepute ca episoade. Regăsim deseori motive care l-au frământat pe regizor de-a lungul carierei sale; motivul circului, al mării şi al bisericii. Pe măsură ce filmele sale devin din ce în ce mai personale, motivele din filmele lui îşi găsesc echivalente în simboluri că libertatea, izbăvirea şi represiunea. Astfel Fellini devine sinonim cu filmele fantasmagorice, opulente, cu note foarte personale. Fascinația lui pentru circ devine sursa de inspiraţie în creaţia sa, însă, mai presus de toate, muza principală este soţia artistului, Giulietta Masina.


"Luci del varieta"-1951



















Succesul internaţional l-a cunoscut în 1954 cu "La Strada". Filmul reflecta fascinaţia lui Fellini pentru circ, Anthony Quinn, actorul principal, joacă rolul unui atlet. "La Strada" a câştigat Oscarul pentru cel mai bun film străin, primul premiu important pentru Federico Fellini. Următorul film pentru care a fost recompensat cu Oscar a fost "Nights of Cabiria", în 1957. Principalul personaj al peliculei este o prostituată cu o "inimă de aur". Succesul a fost incontestabil, filmul a constituit sursa de inspiraţie pentru alţi regizori, cea mai cunoscută peliculă de gen fiind "Pretty Woman". Majoritatea filmelor realizate de Fellini în anii '50 sunt caracterizate de un puternic realism. În 1960 Fellini realizează un film premiat deasemenea la Oscar, care marchează ruptura de clasic, "La Dolce Vita" creaţie care a şocat şi a încântat în acelaşi timp. Aceasta marchează începutul unei colaborări de durată cu actorul Marcello Mastroianni. "La Dolce Vita" este unul dintre acele filme deosebite care schimba atitudini şi accentuează noi elemente.


"La strada"-1954




Cu Giulietta Masina pe platoul "La strada"


"Nu mă interesează dacă un film e bun sau rău atâta timp cât are viață” – astfel a sumarizat esența propriei arte în timpul pregătirilor pentru capodopera sa, "Opt și jumătate" Federico Fellini. În 1963, Fellini regizează controversata drama “8 1/2 “, titlu ce marchează existenta a celui de-al VIII-lea film al său. 1/2 se referă la jumătatea regizată alături de Rosellini din Roma. Filmul abordează povestea unui regizor răsfăţat de femeile din jurul său, urmărit de producători, atacat de critici, hărţuit de o mulţime de actori şi trecând prin ceea ce se numente “blocaj regizoral”. Guido Anselmi (Mastroianni) se refugiază disperat într-o staţiune izolată, însă circul din viaţa să nu întârzie să îl urmărească. Când soţia lui şi capricioasă amanta se întâlnesc din întâmplare în acelaşi loc, viaţa personală a lui Guido se complică, întreg filmul fiind alcătuit din discuţii lungi şi neterminate, într-un stil asociativ şi suprarealist. Este un film despre procesul de creaţie, despre mintea neliniştită a unui regizor dar şi despre analiza felului în care orice artist este silit să facă faţă provocărilor media, cerinţelor comerciale şi integrităţii artistice, având grijă şi de viaţă personală.
                                                   https://www.youtube.com/watch?v=jUc4oHnFBnc
                                                      Trailer " Opt si jumatate"
 
   Până la moartea sa, Fellini regizează 19 filme, printre care nume sonore ca: "Satyricon "(1969), "I Vitelloni" (1953), "Giulieta şi spiritele" (1965), creaţia sa având una dintre cele mai mari influențe asupra viziunii cinematografice a secolului trecut. Astăzi multe lucruri au rămas de domeniul trecutului însă Fellini rămâne. El rămâne, el aparţine tuturor, el încă ne mai dăruieşte speranţa.





sâmbătă, 3 ianuarie 2015

La dolce vita

Când auzim expresia "la dolce vita" gândirea ne propaga într-un spaţiu lipsit de griji, înconjurat de lux unde tot ce avem de făcut este să ne bucurăm de "dulcea viaţa". Despre asta să fie vorba oare în filmul "La dolce vita " regizat de Federico Fellini, film ce a obţinut premiul Palme d'Or în 1960, premiul Oscar pentru cele mai bune costume alb-negru în 1962, premiul David di Donatello pentru cel mai bun regizor în 1960 dar şi premiul Satellite pentru Best Classic DVD în 2005? Auzind frecvent atât această expresie dar şi despre impactul pe care l-a avut acest film asupra altor capodopere, despre faptul că a marcat o generație de creatori, a pus pecetea peste o epocă și a obligat arta filmului să evolueze, să se distanțeze de propriile repere de valoare, m-am întrebat dacă pelicula lui Fellini exprima fericirea simplu.

Vizionând şi analizând filmul, am observat că acesta este dulce în aparenţă dar amar în substanţă. “La Dolce Vita’’ e poate cel mai extravagant film european în care este surprins grotescul şi ineditul incidental şi expuse cu o ironie evidentă şi echilibru. Fellini pare afectat de evenimente şi ca o consecinţă, cadrele sale se înfruntă în sentimente de amuzament, revolta, uimire. În "La dolce vita" viaţa ne este înfăţişată cu obiectivitate, cu părţile sale urâte, cu ororile sale, dar şi cu frumuseţea sa. Trebuie să învăţăm să vedem părţile bune, să vedem frumuseţea ascunsă a lucrurilor, aşa cum o văd adesea copiii.
Secvenţa de început prezintă două elicoptere zburând deasupra ruinelor antice şi clădirilor postbelice ale Romei, unul cu statuia lui Iisus suspendată văzută ca o binecuvântare, dar pe moment ce se apropie, vedem o expresie tristă pe faţa sa, şi un altul avându-i ca pasageri pe jurnalistul Marcello şi doi paparazzi în căutarea unei ştiri senzaţionale pentru tabloidul sau. Printr-o privire rapidă, se deosebeşte caracterul reformării, demnitatea se transforma în senzaţional.

Filmul urmăreşte traseul ziaristului Marcello Rubini (Marcello Mastroiani) prin diverse cercuri ale înaltei societăţi italiene a anilor '50, timp de şapte zile şi şapte nopţi.
Lăsând în urma existenţa sa provincială, Rubini vine la Roma cu intenţia de a cunoaşte celebritatea. El îşi doreşte foarte mult să facă ceva serios cu viaţa sa dar fără să vrea, curând se vede prins într-o lume coruptă din care nu lipsesc amorurile efemere, dintre care le menţionăm pe Emma, logodnica sa alături de care trăieşte şi care deşi îl iubeşte şi visează la o căsătorie tradiţională este prea posesiva şi nu prea dă atenţie dorinţelor lui Marcello privind viaţa; prostituata Maddalena şi starul american Sylvia. De altfel, propriul său tată îi este un necunoscut, iar ‘’soarta ‘’prietenului Steiner, care aparent este fericit în viaţa de familie şi care-şi maschează perfect pornirile violente şi sumbre, îl răvăşeşte.Admirator doar al femeilor pe care le consideră o formă de artă, Marcello este un jurnalist ratat, un intelectual incapabil să-şi găsească adevărata vocaţie, un suflet neliniştit aflat într-o căutare de sine permanentă şi fără succes -"Eu doar pierd timpul. Nu menajez nimic niciodată. Odată aveam ambiţie, dar acum cred că pierd tot."  .

Imaginea pisicii de mare moartă din finalul filmului este o metaforă a deşertăciunii existenţiale a unei întregi clase sociale. Animalul marin este mort, dar are ochii deschişi, făcându-i pe privitori să se întrebe dacă este viu sau mort. Privind la acea vietate, Marcello nu sesizează asemănarea sa cu animalul mort, dar care pare viu. Chemarea sa ardentă de către chelneriţa adolescentă Paola (aflată la o mică distanţă, peste un teren mlăştinos) pare că vine de undeva de departe, din lumea celor vii. Dar cuvintele ei sunt risipite de vânt şi înecate în valuri, iar Marcello nu este capabil să le înţeleagă şi se alătură din nou aceluiaşi cortegiu funebru de prieteni.

 Filmul nu este neapărat portretul unei societăți; mai degrabă este o călătorie de jur împrejurul propriului sine, este o frescă a propriei ființe, reflectată în realitățile și oamenii cu care se confruntă. Ziaristul monden, scriitorul ratat, Rubini, este conștiința omului modern care în încercarea de a stăpâni viața și înțelege realitatea este înfrânt și subjugat de ea.
"La dolce vita" este fără îndoială idee, mesaj."Prin La dolce vita” filmul a devenit leading-force în multe domenii arătând că forța unei capodopere estetice are implicații colaterale în multe alte domenii ale vieții, așa cum poate numai filmele lui Chaplin au avut inaintea lui deci este un film ce trebuie vizionat fara urma de indoiala.Eu l-am vizionat si il recomand tuturor celor care vor sa descopere ce este aceea o capodopera cinematografica.

 https://www.youtube.com/watch?v=lHpCgL4jZZU

                                                                    
                                           Trailerul filmului "La dolce vida"

https://www.youtube.com/watch?v=The8Xi6fKOE















                                       Celebra scena "La fontana di trevi"

sâmbătă, 29 noiembrie 2014

Social media-lupa recrutorilor

   

   

    Exista vreo legatura intre retelele  sociale si ocuparea unui post intr-un domeniu de angajare?Am putea spune ca nu,ca cele doua sunt total separate,retelele de socializare vizand sfera personala a fiecarui individ iar din punct de vedere al agajarilor experientele profesionale.Ei bine,interesant de analizat este faptul ca odata cu evolutia tehnologiei si diversificarea retelelor de socializare,ne este mult mai simplu sa aplicam la un job online,cu alte cuvinte de a aborda angajatorul indirect iar daca noi procedam asa,de ce nu ar face-o si acesta? Si cum ar putea altfel decat prin informatiile personale pe care noi le facem publice.
sursa poza:www.lec-academy.ro


Studiile americane atesta ca s-a inregistrat o creștere exponențială a companiilor care pentru a se asigura că o persoană are capacitățile și abilitățile necesare job-ului (și pe care au intentia să o angajeze), preferă social media ca teren de cercetare al laturii mai puțin formale a persoanei în cauză. Fie că preferă să-și schimbe numele sau vârsta, fie că postează anumite poze , fie că distribuie anumite idei, persoanele oferă toate aceste informații publicului larg. Ei bine,chiar aceste informații sunt punctul de interes al angajatorilor

 .   


             

                                                                                      sursa  poza:www.elcronistadiario.com           



     
Prin intermediul retelelor sociale, angajatorii pot creiona in mod rapid profilul potentialului candidat. Retelele sociale sunt cele care ofera o viziune de ansamblu asupra personalitatii si experientei, angajatorii luand in considerare hobby-urile, pasiunile, dar si trasaturile morale pe care le detin candidatii, in special companiile, care doresc oameni ce se potrivesc cu misiunea si valorile acestora. 

     Potrivit sondajului realizat online, unul din zece tineri care isi cauta un loc de munca este refuzat de angajatori  dupa ce acestia le vizualizeaza profilurile de pe site-urile de socializare, precum Facebook sau LinkedIn.

   "In prezent, a devenit o rutina pentru recrutori sa verifice conturile de social media ale candidatilor pentru un job. 91% din managerii de recrutare fac un screening al candidatilor pe Google, iar 69% au luat decizia de a renunta la un candidat in urma a ce au gasit pe internet despre el", spun specialistii americani.
    



Iata care sunt datele de interes pentru Romania :
- 56% dintre cei care isi cauta joburi utilizeaza social media. Linkedin este de departe cea mai folosita platforma (52%) pentru cei care isi cauta un job.


Facebook reprezinta cea mai utilizata retea de socializare, atat in scopuri personale, cat si de gasire a unui job, insa privita specific in zona de recrutare ocupa locul 2.
Interesant de observat este faptul ca au inceput sa creasca si alte medii digitale, dintre care, cele mai importante cu potential de crestere sunt: blogul – 2,2%, Twitter – 4,4%, Pinterest – 2,3% si Youtube – 1,9%.
Putem observa in urmatorul video ce îi interesează pe angajatori în profilurile potenţialilor angajaţi:

           
În concluzie, rețelele sociale nu  doar înlocuiesc Mass Media clasică; social media de astăzi este un puternic instrument prin care cu o viteză nebănuită până acum putem transmite idei, efectua cercetări și putem obține un job în celălalt capăt al lumii.
    Pentru acest lucru însă, avem nevoie de cunoștință de cauză, adaptare și mișcare continuă înainte. Tehnologia vine să ne ajute cu inovația,de ce să nu folosim potențialul său pentru a valorifica propriul potențial?        

joi, 27 noiembrie 2014

Distincţia între divertisment serios şi divertisment derizoriu

Umberto Eco afirma cândva că "Televiziunea este o instituţie care îi culturalizează pe cei proşti şi îi imbecileaza pe cei deştepţi". Cam câtă dreptate are Eco în ceea ce spune ne putem da seama din faptul că televiziunea a ajuns să ne însoţească peste tot: ne ţine de urât când suntem singuri, ne ajută să dormim, ne provoacă, uneori ne plictiseşte şi cu toate acestea este nelipsita din planurile noastre zilnice. Întrebarea care apare imediat, şi este una foarte simplă consta în:"Pentru ce îi este utilă omului din zilele noastre televiziunea?". Ei bine, televiziunea răspunde cel mai bine nevoilor de deconectare, ea crează o lume în care telespectatorul poate evada, eliberându-se temporar de problemele cotidiene, televiziunea prezintă evenimente şi, totodată le exagerează importantă, gravitatea, caracterul tragic.

 Prezentarea informaţiilor în forma divertismentului al cărui limbaj este uşor de înţeles permite oamenilor de diferite categorii sociale să cunoască fenomene, obiceiuri, evenimente, realizări literare, artistice etc. Divertismentul oferit astfel de televiziune, n-ar reprezenta o problemă dacă nu s-ar fi ajuns ca orice subiect, indiferent de natură sa, să fie prezentat sub formă de divertisment, acesta transformându-se într-o supra ideologie.
Când vorbim despre divertisment ne referim la un eveniment, un spectacol sau o activitate menită să ofere plăcere unui public (deşi, de exemplu, în cazul unui joc pe calculator, “publicul” poate fi o singură persoană). Joacă, lectură, o excursie în parc, în general, nu pot fi privite ca divertisment, ci mai degrabă ca distracţie în sensul de recreaţie. Divertismentul necesita ca entertrainerul să fie vizibil spectatorului.

Entertainment and recreation

Mass-media a creat binecunoscuta sintagma de show biz, reprezentând industria divertismentului. În zilele noastre, cea mai accesibilă sursa de divertisment rămâne televizunea, indiferent dacă vorbim de ştiri sau alte programe difuzate. Pornind de la ceea ce semnifică defapt şi analizând la cum este perceput divertismentul, putem constata că acesta este considerat element de cultură. În multe situaţii, comunicarea mediată poate servi activităţilor de învăţare şi formare, astfel, Claude Jean Bertrand a subliniat că „graniţele dintre jurnalism şi educaţie nu sunt stricte”, ceea ce exprimă faptul că una dintre funcţiile instituţiilor media este cea educativă. Întrebarea este:" Cum putem decide ce este benefic pentru dezvoltarea personală şi ce nu când în cadrul divertismentului televizat cultura şi mondenul sunt intersectate?"Singura modalitate de a ne proteja de ceea ce ne afectează din punct de vedere intelectual este de a ne baza pe liberul arbitru şi pe autoeducaţie deoarece între divertismentul ca mijloc de relaxare şi cel derizoriu pe orice subiect serios s-a creat o barieră extrem de fragilă. Aşa cum unele lucruri sunt făcute pentru a fi luate în serios, nu le putem confunda pe acestea cu cele menite să ne stârnească zâmbetul, să ne facă să uităm de probleme! Diferenţa constă în capacitatea noastră de a filtra ce tip de divertisment acceptăm... nu ne putem lăsa amuzaţi de orice, noi facem diferenţa!

Spre exemplu,o forma clasica de divertisment ne poate debransa de la realitate fara sa ne dam seama intr-un mod placut:https://www.youtube.com/watch?v=DtWyfFODyBI



Spre deosebire de aceasta,o forma de divertisment de proasta calitate care este din ce in ce mai pregnanta in emisiunile de televiziune ne afecteaza intelectul.Un studiu recent efectuat în SUA de Kaiser Family Foundation a scos la iveală faptul că 67% din toate programele TV în ore de vârf includ manifestări sexuale, cu o rată de aprox. 5 scene pe oră. Într-o singură săptămână, programele TV au prezentat în orele de vârf 88 de scene explicite.https://www.youtube.com/watch?v=B5rtwLUusl8



Ar trebui sa ne gandim mai bine inainte de a trata orice produs media ca scena de divertisment menita pentru a ne relaxa,fiindca este foarte probabil ca acestea sa ne faca mai mult rau decat bine.Din cercetarea a peste 300 de studii, Einsiedel, Weawer şi Rusell constată că numitorul comun al efectelelor pornografiei este suferinţa consumatorului şi a celor din jurul său.Tineti minte: Noi alegem ce ne distreaza,ce ne defineste ca personalitate si ne influenteaza evolutia!